Biserica Sf. Gheorghe Nou, Bd. I. C. Brătianu
Hram: Sf. Gheorghe
Ctitoria brâncovenească a fost ridicată între anii 1705-1706, pe locul unei biserici mai vechi, din secolul al XV-lea. Înconjurată de chiliile unui han, „Constantin Vodă”, devenit vestit, la acest cel mai mare lăcaş de cult din epoca Brâncoveanu au lucrat maeştrii Vucaşin Caragea, Pârvu Mutu - pictori, Manea - vătaf de zidari şi Istrate - lemnar. A fost târnosită de un mare sobor de preoţi, în frunte cu Patriarhul Ierusalimului Hrisant Nottara, la 29 iunie 1707. Distrusă parţial de „focul cel mare” din 1847, a fost reparată de arh. Xavier Villacrosse, pictorii fiind Constantin Lecca şi Mişu Popp, reparată din nou în 1940 (după cutremur), în 1950 pictorul Teodorescu-Romanaţi îi restaurează pictura, pentru ca o restaurare completă să fie întreprinsă în 1968 de către arh. Ştefan Balş. Noua pictură interioară a început să fie realizată în 1998 de către pictorul Grigore Popescu.
Biserica adăposteşte osemintele marelui voievod şi sfânt Constantin Brâncoveanu, inclusiv craniul descoperit în 1936 şi racla cu mâna Sf. Nicolae.
Vedere frontală